NOAPTEA SERPILOR

Astazi de sfintii Petru si Pavel am fost la Vatican.Am rau de multime.Am lesinat de caldura.Am fost ìn infern.M-a apucat o furie dumnezeiasca.Furia lui Isus ìmpotriva negustorilor din fata Templului lui Solomon.Ma scìrbeste businessul  religios al acestor italieni.Ii dau dreptate lui Fabrizio Rondolino; italienii sìnt  indolenti, mistocari, prepotenti, meschini, nu suporta regulile si autoritatile, dar in acelasi timp sìnt servili, nerespectuosi, rau-educati, slabi de ìnger, zgìrciti, invidiosi, provinciali, iubitori de bacsis, destrabalati, iresponsabili, vulgari, tradatori, zgomotosi, plìngaciosi, oportunisti si ìn mod fundamental mediocri.Niciodata nu are o alegere neta, nu ìsi arata chipul, au convingerea ca sìnt cei mai vicleni si de aceea le place, indiferent de mijloace, sa cada mereu in picioare.Ei mai au o expresie : a zbura ca sarpele pe apa.Atunci mi-am amintit de ceva.Am avut o experienta terifianta, acum doi ani, ìn Tor Tre Ponte, ìn mijlocul unei stufarii - o noapte a serpilor de apa.Pentru ca ne gasisem un loc de munca ìn acea localitate, ne-am hotarìt sa ridicam o baraca, ìntr-un loc ferit pe canal, ìn stufaris-punct.Am facut carare, am carat materiale, am facut scheletul si dupa o zi ne-am oprit.Eu am lucrat pìna mai tìrziu si obosit am hotarìt sa dorm acolo pe o saltea.Nu voi uita ìn veci acea noapte.Bausem cìteva pahare de vin si ascultam vrajit, cazut ìntr-o melancolie liturgica, cìntecul greierilor si broastelor.Asta pìna la ora 12 punct.S-a lasat o liniste de mormìnt.S-a oprit timpul.M-am uitat la ceas.Nu.A ìnceput sa se auda un fisìit sinistru si din amontele canalului au ìnceput sa curga, realmente sa curga, nenumarate fisii albe, ca niste papiote de ata desirate.Erau serpii, stapìnii noptii si ai mortii.O armata lubrica si flamìnda, care trecea pe sub mine, pentru ca eu ìn naivitatea mea, m-am urcat pe o scara sprijinita de-un stìlp al baracii.Am stat acolo exact trei ore, cu sticla de vin, si ascultam din cìnd ìn cìnd tipetele puilor de rata salbatica si de nutrie.Nu stiam ca serpii poarta ceas.La ora trei s-au retras si dupa o jumatate de ora am coborìt si eu.Adio somn.Dupa tot acel macel languros, a reìnceput cìntecul canalului.Parca nu se ìntìmplase nimic.Natura nu e ciudata ci e de-a dreptul imperturbabila, implacabila ìn curgerea ei.Astfel gìndeam si despre italieni.Sìnt ca acei serpi.Au ore exacte cìnd actioneaza contra naturii dar nu reusesc s-o disturbe.Ii ìnghite cu tot businessul lor religios.Il ìnfurie pe dumnezeu dar ìn acelasi timp ìi ridica cel mai inimitabil altar.Oare nu stiu ca aceasta dragoste nu poate fi cumparata ? Nu urasc serpii dar nici nu-i iubesc.Sìnt ca un nimic temporar.Ca perii pe oua.