Mama lui BORGES mai avea cìteva luni si ìmplinea centenarul.In fiecare dimineata cìnd se trezea ìncepea sa plìnga.Plìngea pentru ca ìnca mai traia.Credea cu putere ca D-zeu a uitat de ea.Cred ca vine o vreme cìnd viata se transforma ìntr-un blestem.Singura noasta aparare ìn fata insuportabilei asteptari a mortii sìnt lacrimile.Ele ne urca la cer.
Pentru E.Sabato viata e atit de scurta si meseria de a trai e atìt de dura, ìncìt pentru el, tocmai atunci cìnd ìncepi a o ìnvata, trebuie sa mori.
Eu nu am murit niciodata si nu am nici o amintire de cìnd m-am nascut.
In "comportamentului meu intr-o ispita" am vazut o gorgona care s-a dus la "coafor".Putea sa se duca si la "coa4".Saracii academicieni ! Nu stiau ca de mìine ma duc la biserica. Pentru ca, biserica nu permite nimic si iarta totul iar lumea permite totul si nu iarta nimic.
Nessun commento:
Posta un commento