LAGARUL OMULUI LIBER

 Eram ìn autobuzul 912 Roma-Termini cìnd, la trecerea peste Ponte Pigneto mi-a sarit ìn ochi o imagine dintr-un manual de istorie : copia portii de la intrarea ìn lagarul Auscwitz, cu celebrul slogan "Arbeit macht frei".Aici era scris ìn engleza-"Work will make you free" ( munca va face liberi ).Ce-or vrea italienii astia, m-am gìndit, ce ignoranta vor sa mai ìngroape ?.Poate a rasfoit cineva Constitutia si vexat de primul articol ( Italia e o republica democratica bazata pe munca ) s-a gìndit sa ne aduca aminte ca sìntem ìntr-un lagar si ca muncim pentru sfìnta noastra libertate.Ca cisternele noastre de transpiratie iriga prosperitatea lor.M-am trezit vorbind singur " ...fir-ar..", ìntr-un fel au dreptate.Pentru ce am emigrat eu ìn Italia ? Pentru ca ìn centrul existentei mele era un buzunar gol, concret, care trebuia umplut.Umplut si gata.Cu orice pret, aproape fara sens, dintr-o necesitate gregara, obsesiva, competitionala, pentru ca " asa fac toti, asa e bine ".Nu m-am gìndit niciodata ca pot fi un sclav si ca produsul muncii mele ar putea ìmbogati usor pe altii.Nu aveam nici o cunostita clara despre o etica a muncii, despre munca bazata pe formalitati birocratice.Cìnd prindeam de munca, munceam si gata, fara sa fac par pe limba si fara prejudecati onctuoase.Stiam ca exista o Italie culturala, pe care o aveam pe partea nevazuta a inimii : Pavese, Montale, Eco, Columna lui Traian...dar stiam ìn acelasi timp ca nu era timp pentru inima.Trebuia sa o calc ìn picioare, sa-mi ìnfrìng cea de-a doua natura - arta.Multumesc lui D-zeu, nu am reusit.Asa am trait eu aici ìn Italia, ìn acesta confutatie ; munca si arta.Am pascut oile si am scris carti de poezie.Am fost vacar si m-am ìmbatat ìn " Cimitirul din Praga" a lui Eco.Am cules rosii recitìnd " va veni moartea si va avea ochii tai ".O viata mìncata pe pìine care ìncet mi-a epuizat corpul ìn favoarea interiorului.A fost o imbogatire a creierului si inimii.Mi-am facut sufletul milionar.De ce spun ca mi-a epuizat corpul ? Pentru ca dupa 12 ani de strainatate, cultivìnd o cultura a excesului am ajuns ìntr-un scaun cu rotile, semiparalizat.Un clochard, visator, inapt de munca, supravietuitor din elemosina.De aici va ìncepe ce eu de acum voi numi : FERICIREA DE A FI INUTIL.