SARADA KANTIANA

Am un prieten ciudat, poet roman in viata, ìnsa traitor la Nettuno -Dan Despot.Recunosc, ìmi plac oamenii stranii, calcatorii ìn strachini, barbonii, vagabonzii diogenici, nihilistii, anarhicii, cei care manìnca viata pe pìine.Omul ìntreg, autentic, lucid si coerent ìn autoemarginare.Omul purtator ìn acelasi timp de superbie si rahat."Ba, tu ai sa ajungi ìn rai... mi-a zis ìntr-o zi...dar o sa ai o mica problema la intrare : va scrie ocupat ".Apoi mi-a intins o foaie pe care erau  mìzgalite urmatoarele : o mica problema la intrarea ìn rai    Sìnteti siguri ca omul, odata ajuns ìn rai / nu vrea la veceu ? / dupa atìta gìfìiala pe cele duasprezece scari / ca nu mai are un eu / care ìl obliga precum alte dati / sa faca uz de secrete necesitati ? / ìn rai intra numai omul perfect / asemeni lui D.zeu / dar ce perfectiune e asta / cìnd ìntregul e considerat defect / daca poarta ìntre fese napasta ? / atunci dumnezeu te va pune la punct / ìti va spune imediat ce sa faci : / domnule fost maimuta si fost defunct / n-ai venit aici sa te caci / ai venit sa-ti traiesti fericirea cea vesnica / ìntr-o forma eterica / dar eu ma ìntreb ce-am sa fac / cìnd voi ajunge ìn mijlocul cerului / si va scrie lizibil, chirilic / ocupat.         Ma inspaimìnta aceasta probabila vulgara transcendenta.Munditatea, marsul putiferic pìna la nimb, raiul umanizat.Un rai care are closet, nu mai e rai.Si cine poate crede ca un duh poate defeca ? Sa fim seriosi, domnu' Despot ! Iì raspund cu aceasta Sarada kantiana    Raiul e ca o veioza pe noptiera / cìnd te duci la culcare in univers / citesti ìn stele ce se mai ìntìmpla prin moarte / daca dumnezeu a mai scris vre-un vers / afli cà; ce se vede e-un sfert / din tot ce exista / cà lumina e un corp inert / pe cap la sfìnta precista / cà lumina e neagra si de mìncare / cà invizibilul e atìt de mult si de mare / ìncìt oftalmologul emanuel eascà / a decis sa orbeascà.