Traim ìntr-un fantastic prezent : trecutul.Ascultam muzica remixata, vedem filme deja vazute, traim timpuri deja parcurse...Cìnd eram copil viitorul, fantasticul ìnsemna ceva."Era odat-un viitor".Acum s-a inversat raportul; cìstiga mereu tot ce e retro.De cìnd s-a lansat " sa-i dam si trecutului un viitor",lumea e bolnava de retro.S-a nascut o alta lume, atemporala, ìn care nu mai exista bariere de timp.Beatles e contemporana cu Lady Gaga, Sean Penn cu James Dean.Totul e prezent pe un ecran, pe un monitor.Cum sa-i spun acestei lumi, Ecrania ?Acest fenomen e prezent si-n literatura.Au aparut carti care continua o naratiune dupa reteta ; "ce s-ar fi ìntìmplat daca ?" ( de ex.
Fatherland de Robert Harris - nareaza ce s-ar fi ìntìmplat daca nazistii ar fi cìstigat cel de-al doilea razboi mondial ).Recunosc ca si eu sìnt un retroman, un nostalgic, asa cum au fost si ultimele doua generatii.Un tìnar retroman de astazi ( sìnt atìtia ! ) e un instinctiv care are trecutul la dispozitie.Nu se uita ìnapoi prin retrovizoare ci direct prin parbriz.Ei traiesc trecutul, ìl comenteaza, ìl condivid pe you tube.Ei traiesc ceea ce in mod natural nu puteau sa traiasca fiind nenascuti.Cred ca pentru multi aceasta experienta e si o mare deziluzie : lentetea lui Beckenbauer, stearsa prezenta scenica a lui John Lennon, fixitatea lui Clark Gable etc.Totusi pentru acestia se renunta la telejurnal, la cotidian, Ecrania ìi face sa traiasca.Nu e o anarhie ci o terapie - ne elibereaza de dictatura nostalgiei.Cìnd ne este dor de ceva facem un click si gata.Imi vine sa cred ca retro-ul poate deveni o avangarda.As vrea sa insist asupra acestui omniprezent sentiment - nostalgia ( noi, romanii, avem un cuvìnt de patrimoniu, mult mai profund - DOR ).Nostalgia, ca si cuvìnt, apare ìn sec. al 16-lea, ca un neologism medical inventat de un student alsacian, Johannes Hofer, dar avea mai mult un sens "geografic"- un sentiment atribuit lui Ulise ; dorinta de a se ìntoarce acasa.In romanticism, nostalgia nu are numai referinte de loc ci si de timp; sentimentul dulce-amar al maretiei trecutului.Romanticii traiau progresul.Nostalgia moderna exprima declinul progresului, sufera de implenitudinea prezentului, de inspontaneitate.Plìnge pierderea tineretii si gìndeste, ìn secret, ca odata era mai bine.Nostalgia postmoderna reclama sfìrsitul istoriei, atemportalitatea ; trecutul si prezenrul pot fi simultane ; ceea ce a fost ìnainte explica prezentul.Nostalgia zilelor noastre e alimentata de retro, nu sìnt alte probleme.Aceasta neonostalgie altii o numesc
Vintage, un cuvìnt ìmprumutat din lumea modei, care ar contine ideea ca : trecutul nu e ceva continuu, ci un vestiar unde stau toate epocile, simultan, si le putem folosi cum si cìnd vrem.Un trecut la purtator (
pret-à-porter,vintage ) care e cumva ìmpotriva istoriei si chiar a memoriei ìnsesi.Din anii '80 ìncoace trecutul s-a transformat ìn imagini, e
vintage.Il arhivam si-l folosim aproape ca pe un obiect.Astazi nostalgia se poate provoca, programa, e industrioasa si consumabila.De ex. pentru a activa nostalgia e deajuns sa dispara de pe web, pentru un timp determinat, ceva important.Astfel, imediat, micile epifanii sìnt garantate.Pentru epoca post-televiziva ceva care nu mai dispare din cotidian devine o problema.Saracul Proust ! Daca ar trai azi nu ar mai trebui sa caute trecutul," timpul pierdut".Ar trebui sa faca numai un click si...
Nessun commento:
Posta un commento